test

Canionul 7 Scari

CHEILE SI CASCADELE SAPTE  SCARI


testIn Masivul Piatra Mare apare carstul de klippa calcaroasa coborâta. Klippele sunt mase calcaroase incluse in structuri geologice complicate, in formatiuni necalcaroase, fiind dispuse haotic. In cadrul fenomenului de la Sapte Scari, eroziunea s-a grefat initial pe conglomerate cretacice si pârâul s-a adâncit epigenetic, generând un relief carstic local, intensitatea adâncirii datorându-se si subsidentei Depresiunii Brasov. Când klippele alcatuite din calcare, stau in fata unui curs, pot rezulta chei spectaculoase, cum este cazul celor numite Sapte Scari.

In Masivul Piatra Mare, masele calcaroase dispuse razlet si implântate in masa conglomeratelor, având dimensiuni mai mici decât klippele, poarta denumirea de olistolite.

Situate la circa 1000 m altitudine, aceste chei au o lungime de 160 m si corespund unei diferente de nivel de 60 m. Pârâul Scarilor, afluent al Sipoaiei, formeaza aici o vale de tip horoaba, aceste chei cu cascade in trepte fiind interesante si din punct de vedere stiintific, intrucât pastreaza urmele evolutiei morfologice a intregului masiv. Apa se pravaleste zgomotos in gol, inclestata intre pereti abrupti si inalti, scarile si podetele amenajate facilitând accesul turistilor intr-o lume fantastica, aflata intr-un zbucium continuu.

Sapte Scari au fost amenajate pentru prima data, acum circa 80 de ani de un drumet localnic, care era si alpinist. Primele studii asupra spectaculosului fenomen carstic ii apartin lui A. Prox, Reimund Samhammer si Imre Ercsei, primii care s-au gândit ca prin efort propriu sa continue eforturile localnicului amintit pentru a facilita accesul drumetilor in salbaticele chei. Muncind timp de 14 week-enduri ei au amplasat primele scari de lemn, stradaniei lor alaturându-li-se, incepând cu luna octombrie a aceluiasi an, membrii asociatiei turistice maghiare B.T.E., care au marcat traseul pâna la ele cu punct rosu.

Peretii vaii sunt in acest sector aproape verticali, foarte apropiati, slefuiti de permanenta cadere a apei.

De-a lungul primelor patru trepte, firul apei efectueaza sase schimbari de directie, paralele doua câte doua: (1 cu 3 si cu 5), (2 cu 4 si cu 6), aceasta explicându-se prin prezenta si directia diaclazelor din masa calcarelor dispuse intr-o retea rectangulara.

La patrunderea din amonte in chei, observam ca initial valea are directia sud-nord, latimea dintre peretii laterali fiind de circa 10 m.

Pârâul  face apoi un cot brusc, spre nord-vest, formând prima cascada, cu inaltimea de 3,5 m; valea isi pastreaza aceeasi directie inca 10 m, revine la directia initiala, sud-nord, iar in peretele drept apar câteva marmite laterale, suspendate la inaltimi diferite.

Dupa ce strabate a treia ruptura de panta, nivelele de marmite sunt prezente pe ambii versanti. Formate indeosebi la meandre si etajate pe doua nivele altitudinale, marmitele si dispozitia lor ne sugereaza existenta a doua nivele vechi de curgere.

In aval, valea prezinta alte schimbari de directie, aparând a doua, a treia si a patra cascada, dupa cea de-a treia ruptura de panta, marmitele fiind sesizabile si in peretele opus, rezultând ca incepând de aici, pârâul a actionat asupra ambilor versanti. Ultimele trei cascade se succed la distante mici, valea prezentând patru schimbari de directie. Aici se afla si cea mai inalta cascada, de 15 m, la baza careia s-a creeat o marmita cu adâncimea de 2,5 m. Marmitele laterale si cele din patul albiei s-au format indeosebi la meandre, in zonele de schimbare a directiei cursului Pârâului Scarilor, acolo unde actiunea de eroziune fluviatila si evorsiunea au fost mai intense. Nivele succesive de marmite laterale, clar conturate, indica tendinta continua de adâncire a Pârâului Scarilor, afluent al vaii Sipoaia, adâncire legata de sculptarea Suprafetei Predeal, de aparitia depresiunii subsidente a Brasovului si de succesiunea perioadelor climatice din pleistocen.

Sunt in total 9 scari.

Distruse in urma cu circa 30 de ani, la mijocul deceniului noua al secolului trecut, de viiturile cauzate de aversele din aprilie, coroborate cu topirea zapezilor, scarile si podetele au fost refacute din materiale noi si rezistente, de catre constructorii de la I.C.I.M. Brasov, ajutati de câtiva studenti inimosi. Viiturile din anul 1998 si prabusirile de copaci, din perioada 1998-1999 le-au distrus din nou, parcurgerea sectorului de chei ridicând probleme de securitate, podetul dintre scara 1 si 2, era puternic inclinat si se tinea doar intr-un punct de sudura, iar podetul de dupa scara a patra era complet prabusit.

Au fost refacute din nou, in anul 2003, in cadrul unui program complex, in cadrul caruia au fost refacute si scarile de la Tamina, a aparut o noua cabana Piatra Mare, un refugiu stil cabana, aval de scari, numeroase mese, banci, cosuri de gunoi, podete si balustrade, care dau  frumosului masiv aspectul ingrijit al unui adevarat parc natural.

Fenomen cu personalitate proprie in carstul românesc, cascadele in trepte, Sapte Scari reprezinta in acelasi timp un sector de cheie, pe panoul de tabla din fata ei, lânga un adapost amenajat, fiind numita tendentios Canionul Sapte Scari.

Pentru a ajunge la ele trebuie urmat drumul forestier care pleaca de la Cabana Dâmbul Morii, peste podetul de peste Pârâul Chivei, in amonte pe valea Sipoaia, spre sud, prin portiuni de padure si pe o vale tumultoasa, mereu mai ingusta, cu repezisuri si mici cascade, pâna ce intâlnim pe dreapta un abrupt calcaros si de curând niste trepte cu balustrada, iar pe stânga un stâlp indicator care se indreapta spre platoul si vârful Piatra Mare, prin Prapastia Ursilor. Marcat cu banda galbena, traseul poate fi parcurs in circa o ora si jumatate de urcus moderat.

Proiect finantat de Administratia Fondului pentru Mediu
© Asociatia 7 scari